Comuna Poienesti detine cea mai mare comoarã arheologicã din județul Vaslui și este un exemplu de veche locuire umană.

La marginea de Vest a comunei se gãsesc mai multe straturi ale unui extrem de important sit archeologic -  Situl arheologic de la Poienești – Dealul Teilor (Măgura), tarla 16, parcela cadastrală 359. Cuprinde 8 ansambluri arheologice, începând din neolitic pânã în Evul Mediu,  din care 7 sunt în LISTA MONUMENTELOR ISTORICE, jud.Vaslui, nr.crt 122-129, cod LMI 2004 VS – I –m –A – 06685 (01 – 07) categoria A.

Pe o suprafață de 11.000 m, săpăturile au dat la iveală vestigii aparținând unor străvechi așezări omenești și cimitire, din opt perioade diferite ale istoriei:

1. Așezare din epoca neolitică (cultura Cucuteni, mileniile V-IV a.Chr.);
2. Așezare din epoca bronzului (sec.XIV-XIII a.Chr.);
3. Cimitir getic – 42 morminte (sec.V-IV a.Chr.);
4. Cimitir bastarnic – 275 morminte (sec.II-I a.Chr.);
5. Cimitir carpic – 217 morminte (prima jumătate a sec.IV p.Chr);
6. Așezare carpică (a doua jumătate a sec.III p.Chr.);
7. Așezare din vremea dominației Goților (sec.IV p.Chr.)
8. Cimitir moldovenesc – 23 morminte (sec.XIV-XVI)

În imediata apropiere, pe panta de răsărit a Dealului Teilor a fost cercetat parțial cimitirul apartinând așezării din epoca gotică de pe Măgura – 18 morminte (sec.IV p.Chr.)

Descoperirile arheologice de la Poienești au permis, pentru prima dată, definirea aspectelor culturale proprii spațiului est – carpatic din sec.II-I a.Chr. (cultura Poienești Lukașevka, atribuită Bastarnilor germanici) și din sec.III p.Chr. (cultura Poienești –Vârtescoii, atribuită dacilor liberi – Carpii), constituind repere decisive ale istoriei timpurii a României.

O deosebită importanță o au vestigiile neolitice, cu splendida olărie de cucuteni, precum și cimitirul atribuit geților, cel mai mare din Moldova.

Stațiune arheologică Poienești, cu regim de monument istoric, a fost descoperită de localnici în 1931 și cercetată intensiv prin săpături sistematice conduse de profesorii Constantin Cihodaru (1936), Radu Vulpe (1949) și Mircea Babeș (1979 – 2000).

EXEMPLE DE ARTEFACTE DESCOPERITE ÎN SIT-UL ARHEOLOGIC DE LA POIENEȘTI

		CULTURA NOUA - EPOCA BRONZULUI TARZIU Seceri tip Ibrakaevo (fata si verso)
	Psalii(piese de harnașament – părți componente ale căpăstrului) de corn/os prevăzute cu butoni la un capăt Obiectele din bronz, corn, os, reprezinta o categorie de artefacte ce surprind un aspect important al vieții cotidiene din perioada epocii bronzului. Aceste artefacte au constituit obiecte de prestigiu – statut social, cu simbol de putere, unelte și arme.

Cultura POIENEȘTI – VÂRTESCOIU, cultura POIENEȘTI – LUKAȘENKA

Carpii au fost dacii liberi care au fost atestați în spațiul est-carpatic, unde au continuat civilizația materială și spirituală, fără ocupația romană. Au locuit relativ compact și unitar în Podișul central al Moldovei, unde au receptat puține influențe din partea popoarelor migratoare. Specialiștii, lingviștii și istoricii, nu au ajuns la un consens în ceea ce privește numele carpilor. Se consideră, de unii, că numele carpilor derivă de la Munții Carpați, unii că Munții Carpați au primit numele de la carpi iar alții cred că numele derivă de la rădăcina indo-europeană a cuvântului karpé = a lăuda.

Descoperirile arheologice de la Poienești, începând cu perioada interbelică, sunt dintre cele mai remarcabile realizări ale arheologiei românești, pentru că au condus la identificarea culturii CARPICE.

Arheologii au identificat mai întâi “cultura Poienești”, cu caracteristici distincte și unice. Deoarece în Podișul Central Moldovenesc au trăit carpii, cultura de la Poienești a primit denumirea de “Cultura Carpică“.

Denumirea localității Poienești a intrat în circuitul lucrărilor de specialitate din întreaga lume, fiind întrebuințată pentru definirea a doua culturi: cultura POIENEȘTI – VÂRTESCOIU, atribuită carpilor și cultura POIENEȘTI – LUKAȘENKA, atribuită bastarnilor – prima populație migratoare germanică pe teritoriul României. Totodată descoperirile de la Poienești au devenit un punct de reper în istoria Europei, contribuind la elucidarea multor aspect controversate.

Epoca medievală dezvoltată

Descoperirea unei necropole rurale românești, dovedește că pe teritoriul actualului Poienești, pe vatra sa istorică, a existat încă de la finele secolului XIV dacă nu chiar de la mijlocul acestui secol, o așezare rurală românească creștină ortodoxă din sânul căreia au provenit primii înhumați la începutul secolului XV, în vremea domniei lui Alexandru cel Bun. Aceste vestigii creștine se identifică cu acele dovezi de necontestat privind continuitatea de locuire de viață materială și spirituală românească de la începuturile creștinismului pe pământ românesc.

Atestarea documentară a localității Poienești

Atestarea documentară a localității Poienești datează din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, care printr-un act datat la 15 Octombrie 1491 a cumpărat de la Mănăstirea Bistrița mai multe sate printre care și Curtești(actual Poienești) și au fost atribuite Curții Domnești de la Vaslui împreună cu satele Crâstoaia(actual Bejenești) și Bălcarii(actual Pușcași).

Numele Poienești apare pentru prima dată în sec. XVII în timpul domniei lui Vasile Lupu. Denumirea vine de la poienile din codrii seculari care ocupau dealurile de pe dreapta Racovei(Potica, Cotuna, Poiana Vântului) unde s-a mutat vatra satului(la 1 km mai spre sud de cea veche) din cauza atacurilor cazacilor.

Epoca modernă

In epoca moderna Poienești a făcut parte din ținutul Vaslui, în timpul lui Alexandru Ioan Cuza ținuturile fiind transformate în județe.

Poienestenii au participat direct sau indirect la marile evenimente din istoria modernă a României.

În Razboiul pentru Independentă bărbații mobilizați au făcut parte din batalionul 2 al Regimentului 13 Dorobanți cu sediul în Vaslui și au participat în perioada 27-31 august 1877 la cucerirea redutei Grivița I.

Aici a murit căpitanul Dimitrie Busila originar din Poienești.

În războiul pentru întregirea naționala poieneștenii au fost mobilizați în Regimentul 7 Racova nr. 25 infanterie comandat de colonelul Vasile Piperescu și au participat pe frontul de la Oituz.

Datorită descoperirilor de pe Măgura, numele comunei Poienești se înscrie printre localitățile cu cele mai importante monumente pre- și pro-istorice ale României și ale Europei.